# ianuarie 4, 2012
Posted by septembriemut in Fără categorie.add a comment
Cred în condiția de a fi
Mă văd în fiecare zi
În oglindă
Și nu exist numai în vis
Nu sunt un marinar proscris
Sau vreo baladă călătoare
Mă poți atinge-sunt eu oare?
Te văd – copil cu ochii verzi
Ești mult mai mult decât un vers
Sau o prezență efemeră;
Te văd, te simt, te vreau, te`aud
În universul nostru mut
Plin de culori fermecătoare.
La noi nu doare
Căci în culoare
Tu te prezinți ca o nuanță
Puternică și veșnică
Întipărită pe retină.
N`am cum să uit
De nici o clipă de tăcere
Ești o plăcere – pură
O gură, plină de cireșe.
Un zâmbet de copil,
Întipărit
În ridurile tinereții
Te văd – copil cu bucle blonde
Te simt, te`aud, te vreau, te tot.
zen urban ianuarie 4, 2012
Posted by septembriemut in Fără categorie.add a comment
Zen`ul urban,
Gear one;
Mă urc la volan
Și`i dau blană
Sau scamă
Cum ar spune un prieten
Pretendent
La crearea unui nou curent
E dependent
De vocabulare urbane
Jargoane
Google și tot felu de butoane.
Rulând încet
Visând bizar
Creez
Un rău eminamente necesar
De(-)colorat și incredibil de banal.
Dar cu ecou – în capul meu;
Scot pe urechi
O undă fină
Cred că`i vibrația divină
“Să vină“`mi zic în gând și`n cap
De data asta o să scap;
Să vin`orașu peste mine
Acum sunt zen
Și mă țin bine.
# decembrie 14, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.add a comment
Refuz sa fiu constant
Sunt vesel, trist
Entuziast
Sau uneori galant.
Si nu`nteleg de ce
Inconsecventa in a fi
E perceputa ca dezechilibru
E momentul
Sa fiu complex
Sa rad, sa dau de stres
Sa actionez si sa reactionez.
Refuz sa rad in fiecare zi
M`as umili si as zadarnici
Orice plan
Pe care natura`l are cu mine.
Refuz sa fiu o eticheta
Nu am o viata coerenta
Si azi
Zambesc doar pentru mine.
# decembrie 14, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.add a comment
Nu stiu cum,
Dar mai ales nu stiu de cand
Am aruncat benzile desenate
Si masinutele,
Broscutele alea colorate – in serie limitata
Piesele lego si soldateii din plastic
Pe fereastra cu fond albastru si rame albe
Pe care-o port in buzunar.
Nu stiu cum,
Dar mai ales nu stiu de cand
Am renuntat la ghiozdan
La stilou si la micul ecran,
Si am hotarat ca
“De azi voi cunoaste lumea”
Nu stiu cum,
Dar mai ales nu stiu de cand
Am lasat orgoliul deoparte
Si am deschis ochii
“Vreau sa invat.”
Nu stiu cum,
Dar mai ales nu stiu de cand
M`am tradat
Si am ales sa tin cu oamenii
“Da, cred.”
Nu stiu cum,
Dar mai ales nu stiu de cand
Am decis ca restul conteaza
Si am apreciat,
Poate cu prea mult netuziasm
Personajele de basm.
Nu stiu cum
Dar mai ales nu stiu de cand
Am inceput sa ma bucur de
Ce ma face sa rad
Buna intrebare
“De azi sunt fericit.”
# octombrie 27, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.1 comment so far
Nu s`a schimbat nimic.
Sunt ca la școală
Ca`n generală
Când 1,2,3 câte 4
Sau poate chiar 5
Ne întâlneam și stăteam pe bănci
Nu vorbeam nimic
Doar povesteam din amintirile altora
Suflam la lucrări și ne juleam în genunchi
Îmi amintesc că pe vremea aia
Când fața blocului era grădina
Și vecinii îmi erau prieteni
Soarele era mai mic și eu mai aproape de el
Și dacă nu`l țineam în palmă
Sau nu alergam în jurul lui
Era pentru că ai mei nu mă lăsau să umblu hai`hui
Sau să mă joc cu focul
Trocul
Ne făcea pe toti să existăm
Și să ne bucurăm de prieteni preferați.
Schimbam surprize turbo între noi
Ca niște negustori adevărați
Alergam în jurul blocului
Și, sub mirajul jocului
Fugeam cu orele până la întuneric
Apoi, sub promisiunea unei noi aventuri
Dar cu frică de beznă
Ne retrăgeam strângându`ne mâinile solemn,
Ca niște oameni mari
În casă
Vorbeam mult și ne puneam la masă.
# octombrie 27, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.add a comment
Am invățat că poezia nu se scrie
Ci se face
Se`ntoarce, poate, merge,poate
Tu vină și desfă`te`n asfințit
Am invățat că nu sunt singurul
Că sunt doar unul
Cu un zâmbet puternic și colorat
M`am amuzat când am aflat
Că moș crăciun nu există
Și nare nici o listă.
Am înțeles,fără efort
Că am fost condus pe o pistă
A concluziilor mute
Dar colorate și plăcute
Și`am păstrat zâmbetul
Imuabil deși uneori sinistru.
Așa că m`am oprit la o intersecție
Cu palmele deschise și ochii larg închiși
Și
Mi`am făcut liste întregi
De tovarăși vechi
Pe care`aș vrea să îi revăd
Unul câte unul,
Odată cu crăciunul.
# septembrie 30, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.add a comment
O sa incerc
Sa ma expun
Nu`mi impun
Sa divulg nimic
Dar nici nu ma furisez
Pariez
Ca habr n`ai ce zic.
Nu`mi place sa stau in picioare
Dar nici la birou
Prefer
Sa fac din cand in cand un show
Cate`un bou
Ma`ntreaba daca mai pot
Dar nimeni nu se`ntreaba
Daca mai suport
Sunt haios,
Ma ghidez dupa miros
Si te gasesc
Reusesc
Sa distrug orice acoperire
Sunt soldatul cainelui
Si un pic sarit din fire.
Dac`as trai in exil
As vizita Disneyland
Si l`as cauta pe Aladin
Sa`mi dea un elixir
Ca sa traiesc un delir
Intre timp, va salut
Ca ma`ndrept spre semnul cu “Exit here”
# septembrie 26, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.1 comment so far
Vrei să creezi ceva nemaicreat
Vrea să atingi ceva nemaiatins
Vrei să visezi ceva nemaivisat
Vrei să aprinzi un foc nemaiaprins.
Vrei să te crezi mai bun şi peste toţi
Te simţi înconjurat doar de roboţi
Vrei să te crezi mai sincer, mai onest
Să fii uman deşi tu eşti celest
Vrei să ai ultimul cuvânt
Vrei să fii smart, atrăgător şi cul(t)
Vrei să începi şi tot tu să termini
Să ai un speech compus din termeni fini
Vrei să adormi cu gândul la ceva
Când te trezeşti să fie aievea
Vrei să’ţi joci rolul cu mult stil
Să fii mai mult decât un simplu Benny Hill
Vreu să baţi toată lumea’n lung şi’n lat
Astăzi să fii poet, mâine pirat
Dar te’ai gândit vreodată să te’opreşti,
Să fii doar spectator şi să priveşti
Şi să’nţelegi c’a vrea nu’i tot pe lume
Că oamenii sunt cei ce îţi dau nume.
# septembrie 26, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.add a comment
M’am dezbrăcat de orice inhibiţie
Cu o condiţie
Să crezi ce spui
- să spui ce crezi
Să nu mă menajezi
Am coaja tare
Dar ca sub orice carapace
Se’ascunde-o parte moale,
Să nu mă minţi,
Să nu te-ascunzi,
Să nu’mi ceri definiţii
Eu prin ambiţii
nu înţeleg orgolii
şi putere
Nu’ţi place să te doară
Deci nu mă fă să simt durere
Să nu trişezi
Şi să’nţelegi
Că jocul nu se’ncheie niciodată
Şi că’n final
Eu sunt mai mult
Decât o jucărie stricată
M’am despuiat de orice inhibiţie
Şi’acum sunt gol
Şi rece’n interior.
# septembrie 26, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.add a comment
Bun sau rău
Rău sau bun
Nu ştiu cum să spun
Dar nu’mi mai pasă
De când am înţeles
Că totu’i o farsă
Un joc murdar
Fără arbitri sau reguli
Nereguli
La orice pas
Eşti în impas
Dar totu’i fals
Nu te lăsa minţit
Şi umilit
Renunţă la gândirea mecanică
Frica e o soluţie practică
O poartă intergalactică
Spre relativ
Învocă’ţi demonul creativ
Şi renunţă la tot
Dar mai ales la toţi
Căci te’au dezamăgit
Şi te’au lovit
Cu zâmbete în faţă
Te ştergi, te uiţi mâhnit
Ţi’alegi o mască şi o nouă viaţă.
