# octombrie 27, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.1 comment so far
Nu s`a schimbat nimic.
Sunt ca la școală
Ca`n generală
Când 1,2,3 câte 4
Sau poate chiar 5
Ne întâlneam și stăteam pe bănci
Nu vorbeam nimic
Doar povesteam din amintirile altora
Suflam la lucrări și ne juleam în genunchi
Îmi amintesc că pe vremea aia
Când fața blocului era grădina
Și vecinii îmi erau prieteni
Soarele era mai mic și eu mai aproape de el
Și dacă nu`l țineam în palmă
Sau nu alergam în jurul lui
Era pentru că ai mei nu mă lăsau să umblu hai`hui
Sau să mă joc cu focul
Trocul
Ne făcea pe toti să existăm
Și să ne bucurăm de prieteni preferați.
Schimbam surprize turbo între noi
Ca niște negustori adevărați
Alergam în jurul blocului
Și, sub mirajul jocului
Fugeam cu orele până la întuneric
Apoi, sub promisiunea unei noi aventuri
Dar cu frică de beznă
Ne retrăgeam strângându`ne mâinile solemn,
Ca niște oameni mari
În casă
Vorbeam mult și ne puneam la masă.
# octombrie 27, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.add a comment
Am invățat că poezia nu se scrie
Ci se face
Se`ntoarce, poate, merge,poate
Tu vină și desfă`te`n asfințit
Am invățat că nu sunt singurul
Că sunt doar unul
Cu un zâmbet puternic și colorat
M`am amuzat când am aflat
Că moș crăciun nu există
Și nare nici o listă.
Am înțeles,fără efort
Că am fost condus pe o pistă
A concluziilor mute
Dar colorate și plăcute
Și`am păstrat zâmbetul
Imuabil deși uneori sinistru.
Așa că m`am oprit la o intersecție
Cu palmele deschise și ochii larg închiși
Și
Mi`am făcut liste întregi
De tovarăși vechi
Pe care`aș vrea să îi revăd
Unul câte unul,
Odată cu crăciunul.
