# octombrie 27, 2011
Posted by septembriemut in Fără categorie.trackback
Nu s`a schimbat nimic.
Sunt ca la școală
Ca`n generală
Când 1,2,3 câte 4
Sau poate chiar 5
Ne întâlneam și stăteam pe bănci
Nu vorbeam nimic
Doar povesteam din amintirile altora
Suflam la lucrări și ne juleam în genunchi
Îmi amintesc că pe vremea aia
Când fața blocului era grădina
Și vecinii îmi erau prieteni
Soarele era mai mic și eu mai aproape de el
Și dacă nu`l țineam în palmă
Sau nu alergam în jurul lui
Era pentru că ai mei nu mă lăsau să umblu hai`hui
Sau să mă joc cu focul
Trocul
Ne făcea pe toti să existăm
Și să ne bucurăm de prieteni preferați.
Schimbam surprize turbo între noi
Ca niște negustori adevărați
Alergam în jurul blocului
Și, sub mirajul jocului
Fugeam cu orele până la întuneric
Apoi, sub promisiunea unei noi aventuri
Dar cu frică de beznă
Ne retrăgeam strângându`ne mâinile solemn,
Ca niște oameni mari
În casă
Vorbeam mult și ne puneam la masă.
Asta mi-a placut foarte mult. Mai tii minte “Pacalici”? Gata, mi s-a facut dor de acasa si de tine. Ma enervezi!